Comeback

Incep sa scriu din nou aici dupa prea mult timp. Trec la subiect pentru ca stiti ca iubesc imbecilitatea.

Today’s order of business: http://www.antidotul.ro/750/cnva.html

HA HA HA HA HA

Sunt gelos pe tanti x ca poate sa faca pregatire; ca poate sa castige bani. Sunt gelos pe tanti y ca e ruda cu Basescu; de, e vina ei ! Sunt gelos pe toti oamenii din jurul meu pentru ca eu sunt un cretin. Dar sunt un cretin care stie sa ia o poza de pe google si sa spuna: “Uite, acolo e Ion Creanga. Da, ala din spatele lui Sadoveanu. Da, dupa cum vedeti erau intr-un bar. Probabil cu banii pe care si i-au luat pe cartile alea de cacat ale lor.”

Cam asa isi prezinta “domnul” jurnalist ideile. Acum sariti-mi in cap ca v-am insultat zeul ! Si imi pup in cur profesoarele (chiar daca nu is profesoarele mele, tot is din liceu si cine stie, poate ma ajuta sa iau un 10 la ceva ca altfel nu stiu cum o sa trec clasa daca nu mai da mamica spaga anuala de 100 de milioane)

Yahoe!

her: just orgasmed
me: can’t wait to see it live
her: the orgasm or the camera?

C’mon. I was just laughing like hell 1 sec ago and then mum showed up. Total depression. Fuck this.

Yard Sale

Am sa fac ceva foarte ciudat. Am mare nevoie de bani asa ca vand cateva lucruri si le postez si aici, poate poate am noroc.

So, selling:

Aparat foto Pentax Optio E10 , 6MP, Zoom optic 3x + card de 512 mb + 2 acumulatori GP 2300 mA

Laptop Acer Asipire 1700, 2.6GhZ, 1 Gb RAM, DVD/CD-RW, placa video Nvidia 64mb, hard de 80 gb

PC Pentium 4, 1.6 Ghz, hard de 80Gb, 512 RAM, CD-RW, placa video onboard

pentru detalii, YM!: fury_lunatiku  sau pe mail la fury_lunatiku@yahoo.com

Thought:

Go away fat man.

Far from reality

Mi-a adus aminte cineva ca mai am blog. Un blog prafuit, uitat de timp, folosit numai la nevoie. Da, recunosc, fac asta. Ma folosesc de diverse. Dar e foarte complicat, chiar prea complicat sa explic. Nici eu nu ma inteleg tot timpul. In orice caz, e legat de ora. Da, de ora. Dimineata, la pranz, tind sa stric, sa rup, sa fac totul praf. In schimb seara ma apuca melancolia, tin la toti si toate, simt ca vreau sa fie langa mine. Sa stam si sa ne uitam unii la altii. Fara cuvinte.

Coincidenta ca scriu postul asta seara, nu ? Maine dimineata o sa ma doara in cot.

Revenind pe pamant. Imi place movul, m-am indragostit, am sa imi pun pantaloni mulati mov si un bolero roz. Ah, stai, am gresit planeta. Acolo traieste alta fiinta. De asemenea, planeta sa fie plina de gorgoaze.

Vreau sa imi cumpar un EOS 40D. Am gasit la super pret, 800$. Singurul obstacol e tata care stie ca am media 5 la mate… A, da, si desigur banii.

Vreau sa fie 13 iunie sa plec la Bucuresti. Herastraul ma asteapta.  Skatepark, role, cafenele, prieteni, oras nou, oameni noi. Ceva diferit. Da, asta vreau. Ceva care sa nu semene cu ce e aici. Vreau sa plec, departe. Londra. Nici nu incep ca ma irosesc degeaba. Inca 3 ani jumate de stat in vagauna asta.

Da. Ma opresc. Vreau sa plec DEPARTE. Sa scap de tot. Si cand ma intorc sa ii iau pe mine pe toti care merita.

Nausea

Mi-e greata. Stateam intins in pat si m-a apucat deodata, ca si cum mi-ar fi bagat cineva 2 degete in gat si m-ar fi facut sa vars. Dar pe langa senzatia oribila pe care o ai dupa ce parca ai baut 
whisky cu bere si cola in acelasi timp, m-a mai lovit ceva. Nevoia sa joc basket (da, nu folosesc ”baschet”, 
desi stiu ca e corect, fiindca nu suport).
Da, nevoia. De cand a devenit o nevoie? Asta nu stiu. Stiu doar ca senzatia a disparut cat prin minte imi treceau scene de pe 1 iunie 2008 ce va veni. Basketball all day long. And a lil’ excitement. And a lil’ more fun. And a lot of adrenaline. Feel the ball, the court… feel yourself.

Si dupa ce am visat si finala… m-a lovit brusc o intrebare: “Ce as face daca as avea cancer si as sti ca mor in cateva luni?”. Well, m-as lasa de scoala, mi-as lua role si as sta toata ziua afara. Nimic interesant. Si chiar daca exista vreo operatie de multe mii de dolari, as prefera sa n-o fac. Pentru ca ce va urma ar fi mult mai greu decat ce este.

In alta ordine de idei, de cateva zile am luat chitara prafuita a 
matusii si am inceput sa zdrangan din ea.
Nu pot sa zic ca m-am nascut artist, dar parca e ceva natural. Desi suna ca dracu. 
Dar imi place. Imi place cum de la un
zgomot de bidon spart se ajunge la ceva mai armonios pana cand incepi sa te obisnuiesti cu sunetul acela facut de mana ta. Si te simti mandru ca poti sa faci asta. Si sari in sus de placere. Si apoi te ascunzi dupa birou ca vine tata si incepe sa tipe “ce e cu zgomotul asta infernal?”. Si tot asa.

Recent am fost in Italia. Oameni ok, orase ok. Ceva mediocru. Napoli seamana izbitor cu Bucurestiul in toate privintele. Recunosc, am prizat zahar pe aeroport. Recunosc, am vorbit ~30 minute de “copacel”. U know, ala care dupa ce il introduci ii cresc crengi pentru a mari placerea. Sper ca nu ati dat inca X la browser. Oh well, si asa nu mai aveam nimic interesant de zis.

Buh-bye for now. Ma duc sa cant la o sticla de Carlsberg.

No more dreamland

De ce trebuie mereu sa fac eu pe ala din film? Care doreste mereu binele cuiva? Care nu trebuie sa fie recunoscut pentru ce face. Este greu. Foarte greu. Inuman de greu. Este greu cand te uiti in ochii celui ranit care se uita la tine ca la un ac stiind ca tu i-ai vrut doar binele, ai facut totul pentru el. Si te doare si pe tine… Dar stii ca e mai bine. Si incerci sa te abtii, in secret… Tacere. Noapte.

Liniste…

Fuck this. I am God !

finale [quasi una fantasia]

sibelius – simfonia nr. 1 in mi minor, op. 39.

De azi nu mai beau [prea mult] alcool.

Doresc sa o linsez pe dementa aia care a nenorocit studenta de pe 
kiseleff cu 70 la ora. Daca nu stiti despre ce e vorba, va dau link mai incolo..

Losing myself

De ce omul trebuie sa faca ceva cand se simte prost ? De ce nu poate doar sa stea in starea aceea ca doar va trece pana la urma. Nu trebuie sa-ti faci rau singur, nu trebuie sa plangi, nu trebuie sa razi. Doar sa astepti, ca va trece. Si va veni alta stare, alta fericire, alta lume… Alt pamant, alta viata, alt suflet. Altul, altul, altul. Si pana la urma zici stop. Si speri sa te intorci in lumea in care ai fost cel mai fericit. Dar iti dai seama ca nu mai poti. Si stai, te chinui, iti faci rau, faci rau altora. Iar apoi iti trece. Si iti dai seama ca totul a trecut asa de repede incat zici ca nici n-a fost vreodata. Si atunci, daca esti puternic, ai sa treci mai departe, daca nu, ai sa regreti. Pana cand? O sa-ti treaca pana ajungi in lumea urmatoare. Si tot asa, 
ai sa fugi de fiecare data. Mereu fugi, nu ai cum sa te opresti.

Never stop… keep running away. 

Ce caut eu in viata mea

De acum nu mai pun nume la posturi dupa cum mi se scoala, pun titlul asemenea unei melodii [bineinteles, care sa aibe si legatura]. Da, stiu, foarte grey’s anatomy style.

Ce pot sa zic, la asta ma gandesc acum chiar daca acum nu ascult Chilian, ci ascult jazz, titlul asta se leaga cel mai bine.

si sambata trece urgent, duminica sunt absent..

Care sunt sansele sa iti cada aparatul de ras de pe fereastra?
Cascam ochii la vecini cat ma faceam frumos, si mi`a alunecat.

Maine incepe alta saptamana de cacat. Luni test pentru care nu am invatat, marti imi trece 5 la mate in catalog, pentru ca nu mi l-a trecut inca. Miercuri poate se mai insenineaza treaba, chiar daca am un test la chimie la care nu o sa-mi invat in speranta de a copia, ca ma intalnesc cu cineva drag pe care nu am mai vazut de ceva timp. Joi, bineinteles, aiurea, cu un test la fizica ca am chiulit cand s-a dat ultimu test. Dar vine weekendul.

A, si sunt si eu curios, voi astia din galati sunteti ofticati ca noua ne
da vacanta de summit si voua nu? :>

Va rog, nu va faceti impresia gresita ca si cum as fi unul cu nasul
pe sus si cu fitze de bucurestean.

Nu`mi place asa mult bucurestiul. In afara de cateva zone frumoase,
e anost. Cand iesi din gara te simti intors cu 200 de ani. si totusi, e al meu. Sunt obligat sa imi placa. Chiar daca eu sunt nascut in provincie, zona frumoasa, mosie, casa mare, prieteni, rude, etc, Bucurestiul e orasul meu de destui ani.
Dar tot mai mult mi-ar place acolo, si daca mi s-ar ivi ocazia, m-as muta acolo cu prima ocazie.

Observ ca azi iti scriu un mini catastif aici, chiar daca de obicei, cand 
vorbesc cu tine am tonul acela de mistocar si de taran.

iarba prin par, pe obrajii ei
si pe ochii caprui
ce plangeau la zei